Cătălin Moroșanu e unul dintre cei mai buni luptători K1. E extrem de apreciat de către fani și s-a decis să lanseze pe piață cartea autobiografică „Luptătorul căruia nu îi place să lupte”.
Până la apariția autobiografiei, ce va fi publicată la editura Revistei TIMPUL, cel poreclit „Moartea din Carpați” a publicat fragmente pe pagina sa de facebook.
Aflați cu rugby-ul l-a ajutat în luptele din ring, de ce avea un sentiment de inferioritate, cum și-a atras porecla „Portocală” și de ce are nasul turtit.
,,Fugi țărane, fugi!”, striga un coleg de-al meu de echipă, ,,mai dă și pasă, dar nah, tu știi una și bună: iei mingea și intri ca idiotu’ în grămadă; dar ce pretenții poate să aibă lumea de la tine?! La tine la țară, la Grajduri, e greu cu inteligența!” Ei bine, cam așa a început viața mea de sport de echipă, un copil durduliu, cu un păr roșu ca focul (de acolo aveam porecla ,,Portocală”), timid, neîncrezător în sine și, în același timp, orgolios din cale afară și supărăcios pe oamenii care nu aveau pic de respect față de persoana mea.
Întotdeauna am avut sentimentul de inferioritate față de cei care aveau darul vorbirii, pentru că simțeam cum fiecare încerca cumva să mă domine prin felul în care vorbește, făcând permanent trimitere la ascendența sa de orășean get-beget! Și culmea că în interiorul meu simțeam că există acel ,,ceva” care va trebuie să iasă odată și odată afară, să îi biruie pe toți și să se urce pe un piedestal și să le arate tuturor cine este acel ,,țăran” care, în sinea lui, strângea frustrare de fiecare dată când sufletul îi era rănit de comportamentul omenesc. Un comportament cu care omul este blestemat din momentul când a gustat din fructul cunoașterii”, a povestit Cătălin Moroșanu pe pagina sa de facebook.
„Mă gândesc că frustrarea este unul din cele mai bune motoare de a reuși în viață: suntem răniți de cei din jur și vrem să le demonstrăm cine suntem! Vrem, mai presus de orice, să vadă opresorii acest lucru, că am reușit, să ne bucurăm când le vedem invidia și, într-un fel nespus, să aplicăm codul lui Hammurabi: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Poate că nu sună prea corect chestia asta, dar natura umană nu poate fi ignorată – ea trebuie acceptată și, eventual, înțeleasă.
Rugbyul – sportul de golani practicat de gentlemeni, a contribuit foarte mult la ceea ce sunt eu în acest moment. Dacă nu făceam rugby, nu aveam gâtul așa de gros și dacă nu aveam gâtul gros, nu rezistam așa de bine la loviturile încasate în decursul carierei mele. De asemenea, am învățat de mic ce înseamnă suferința fizică: antrenamente la bustul gol la minus 15 grade (de aici am și crizele de frig), lovituri încasate din plin când legam la grămadă, bătaie generală când aveam un derby local, stamff-uri când intra un animal de 120 de kg în tine, dușuri reci în timpul iernii, apa caldă era un lux la liceul CFR Iași în acele vremuri”, a continuat Moroșanu.
„Nasul meu este consecința unui stamff luat în plin la un meci cu Suceava! Știți oare cum este să ai 16 ani și să îți curgă cu nemiluita sânge din ambele nări, singura soluție fiind să înghiți sângele și să respiri pe gură? Așa că, dragi prieteni, nasul meu este cum este tocmai de la rugby și vă rog, nu credeți legendele sportive cum că nasul este spart de antrenor în momentul când bietul sportiv bea și el un pahar cu apă și hop! vine căpcăunul de antrenor și îi dă una peste pahar și îl lasă plin de sânge.
Dar să nu divaghez: acum vine întrebarea care mă chinuie cel mai mult când scriu aceste rânduri – să fiu sincer și să scriu ceva care ar putea sa îi supere pe cei pe care îi iubesc sau să cosmetizez textul și gândurile mele pentru a arăta acea mască frumoasă pe care noi oamenii o afișăm zi de zi în interacțiunea cu ceilalți? Cum ar fi oare să mințim și să ne mințim de fiecare dată, ascunzând adevărul și să afișam numai zâmbete frumoase, să mimăm că totul e roz, dorind să arătăm lumii cât de principiali suntem, ba chiar că suntem exemplul perfect pentru societate? Mă gândesc că dacă aș face lucrul acesta, mai bine nu scriu această carte. Ce aș mai fi eu dacă m-aș privi cu adevărat în oglindă? Un străin, evident, care își joacă propriul rol, propria comedie, în scurta viață pe care o avem. Haideți să fim sinceri cu ego-ul nostru și să acceptăm că viața este formată în mod iremediabil din bine și rău. Decizia am luat-o și voi știți răspunsul! (Fragment din cartea autobiografică Luptătorul căruia nu îi place să lupte, care va fi publicată la editura Revistei TIMPUL)”, a detaliat Cătălin Moroșanu.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER